21 sept. 2012

Istoric: Alexandru Munteanu




Munteanu Alexandru Ștefănuț a fost reprezentantul elevilor din cadrul Colegiului Național „Al. I. Cuza” din Focșani în perioada 2009-2011, președintele Consiliului Județean al Elevilor Vrancea între anii 2009 și 2011 și al Consiliului Național al Elevilor în anul 2011. 
În prezent, urmează cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității București.




Bună ziua, mă numesc Munteanu Alexandru Ștefănuț și sunt fost elev al Colegiului Național Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, proaspăt admis la Facutătea de Drept din cadrul Universității București.
Sunt onorat și-mi face deosebită plăcere de fiecare dată când vorbesc despre Consiliul Elevilor.
Toată povestea a început, normal, în timpul liceului, când mi s-a propus să candidez pentru funcția de președinte al Consiliului Școlar al Elevilor. În anii respectivi, nu exista o promovare a acestui consiliu, singura metodă fiind viul grai. La început nu ştiam cum stau lucrurile, fiind un domeniu nou pentru mine. Cu toate acestea am acceptat, am candidat, am urmat procesul democratic şi am câştigat. Spre surprinderea mea, numărul de susținători a fost destul de mare, mai ales că se aflau și clasele a XII-a. Această realizare a fost startul maratonului meu de implicare în viața extrașcolară și chiar a adulților.
La scurt timp după alegerea mea în funcţia de preşedinte al elevilor, a apărut altă propunere, venită de dată aceasta din afara liceului, din partea unei organizaţii a tinerilor, mai exact Consiliul Local al Tinerilor. Propunerea era de a candida pentru funcţia de Consilier al Colegiului Cuza, în cadrul Consiliului Local al Tinerilor. În urma aceluiaşi proces democratic de vot, dar de această dată, drept de exprimare a opţiunii având doar elevii claselor a IX-a si a X-a, am reuşit să caştig din nou încrederea colegilor mei.

Am ajuns în CLT, unde trebuiau organizate din nou alegeri pentru funcţiiile de primar, viceprimari şi secretar. De această dată propunerea de a candida a venit din partea ambiţiei mele. Satisfacţia a fost şi mai mare cand am fost numit şi am depus jurământ în calitate de primar al CLT Focşani, pentru că reuşita se datora în totalitate muncii şi implicării mele.
La scurtă vreme după organizarea alegerilor CLT, au urmat alegerile din cadrul Consiliului Judeţean al Elevilor Vrancea. Desigur, atunci nu ştiam multe detalii despre aceste organizaţii, aproape nimic, dar curiozitatea şi dorinţa de afirmare m-au încurajat către aceste oportunităţi. Revenind la CJE Vrancea, din nou primesc o propunere pentru a candida în funcţia de preşedinte al CJE Vrancea. De data aceasta, fiind la început, mi-am pus întrebarea dacă voi putea fi în stare să îmi îndeplinesc atribuţiile din cadrul ambelor organizaţii simultan. Nu eram hotărât şi nici nu voiam să candidez din motivul neexercitării corecte a îndatoririlor. Am fost încurajat să candidez, spunându-mi-se faptul că această funcţie nu implică multă bătaie de cap, doar cateva întâlniri, o dată pe lună.
Fiind o persoană căreia nu-i place să refuze, încercând mereu să ajute pe oricine, am acceptat şi această provocare, în urma căreia am reuşit obţin o funcţie în plus, aceea de preşedinte al Consiliului Judeţean al Elevilor Vrancea.
Aşadar, începusem să intru cu adevarat în problemele vieţii, în tensiunile adulţilor, în “zonele crepusculare” ale societăţii, dar şi în ariile elevate ale ei, în aprecieri şi beneficii.
Am început să cunosc din ce în ce mai mulţi oameni, să schimb păreri cu ei, să greşesc, să învăţ din greşeli, să înţeleg demersurile care se fac la nivel de societate şi să-mi răspund la multe întrebări pe care le aveam în trecut.
Timp de un an,  am călătorit aproape în toată ţara, la diferite întalniri ale Consiliului Naţional al Elevilor, unde am învăţat multe lucruri de la ai mei colegi mai mari, pe atunci eu fiind printre cei mai mici membri ai organizaţiei. Mi-ar trebui un caiet întreg să pot povesti fiecare întâmplare prin care am trecut, fiecare fior pe care l-am avut, să descriu fiecare persoană pe care am cunoscut-o, să recunosc fiecare greşeală pe care am făcut-o, să împartăşesc fiecare lecţie pe care am dedus-o în urma greşelilor. Toate acestea au dus la formarea şi maturizarea mea ca adolescent, ca elev, ca om în societate.
Dacă am considera viaţa de adolescent ca fiind cea informală, iar viaţa de elev ca fiind partea formală, a educaţiei, a seriozităţii, pot spune că am îmbinat utilul cu plăcutul şi tot ceea ce am făcut am făcut cu drag, neregretând absolut nimic.
Secretul unei reuşite pe mai multe planuri, cu o mulţime de activităţi pe cap, este buna organizare, perseverenţă, dorinţă de lucru, seriozitatea, punctualitatea şi plăcerea în ceea ce faci. Au fost momente când aveam calculată fiecare mişcare pe care trebuie să o fac. Şi ora de odihnă după-amiaza, dacă exista, era calculată, programul fiind făcut uneori şi pe o saptămână înainte.
Dorinţa de implicare nu a stagnat. Timp de un an, experienţa în aceste consilii (Consiliul Școlar al Elevilor, Consiliul Județean al Elevilor, Consiliul Local al Tinerilor), m-a ajutat să candidez pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Regional al Elevilor, pe regiunea de Sud-Est, pe care am şi câştigat-o. Ambiţia nu a rămas în stadiul acesta, dorindu-mi foarte mult să candidez şi pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al Elevilor. Mulţi mă credeau nebun şi îmi spuneau ca nu mă mai satur de funcţii. Dezamăgirea mea a venit atunci când, în loc să fiu încurajat de cei din jur, eram pus sub presiune, fiindu-mi aruncate diferite vorbe răutacioase, descurajatoare. Şi problema, nu numai a mea, ci a întregii societăţi, este că toate aceste răutaţi pleacă din partea adulţilor şi de multe ori îi strică pe cei mici. De aceea am ajuns şi la concluzia că nu trebuie să ai încredere în absolut nimeni, cu excepţia părinţilor. Nu există prieteni adevăraţi. Totul este bine până când se produce o ruptură cauzată de anumite invidii, realizări, intrigi, distanţă, prostie.
Funcția de președinte al Consiliul Național al Elevilor este o realitate a societății, la un nivel mult mai mic. Pentru unii această funcție pare doar o joacă, unde te ivești de probleme reale, tensiuni, conflicte, dezbateri, minciuni, adevăruri, răutăți, invidii, dezamăgiri, satisfacții, incertitudini, suspans, temeri, dorințe, reușite, dar joacă ce te formează involuntar ca om, ce urmează să depașească o viață, cu avantajele și dezavantajele ei.
Această funcție te responsabilizează, educându-te mult mai calculat, mai atent, mai precaut, mai bănuitor, mai realist, mai diplomat.
Nu regret nimic din ceea ce s-a întamplat în perioada evuluției mele ca președinte CNE, ci susțin cu încredere faptul că fiecare generație în această organizație are rolul ei și contribuie la formarea și consolidarea ei.
Cert este faptul că trebuie mereu să știm să ascultăm, să știm să învățăm, să știm să ajutăm, să fim înțelegători, să avem răbdare, să nu mințim, să nu complotăm, pentru că fiecare neînțelegere și răutate adusă într-un colectiv, nu duce decât la dezechilibrul acestuia.
Spiritul de echipă, intrajutorarea, respectul, încrederea, voința, perseverența, sunt criterii ce ar trebui să existe în mintea și sufletul tuturor membrilor acestei organizații.
Consiliul Elevilor este școala de formare a elevilor. Este locul unde se cern viitorii lideri ai societății. Aici te lovești de baza birocrației, înveți să deschizi ușa unei instituții și să discuți cu o persoană publică.
Experiențele și trăirile din interiorul acestei organizații nu pot fi povestite, ci doar trăite!
Fii mându că ești CNE-ist, fii vocea colegilor tăi!

Munteanu Alexandru Ștefănuț

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm să folosiți un limbaj civilizat!