2 apr. 2013

Acțiunea "Marșul Autismului" - Interviu cu doamna Gabriela Dima

Astăzi, 2 aprilie, începând cu ora 17:00, a avut loc "Marșul Autismului", activitate organizată de Asociația Speranța Andradei, în parteneriat cu Consiliul Județean al Elevilor Vrancea. Aceasta a avut scopul de a face cunoscută Asociația și de a le atrage atenția tuturor observatorilor că sunt printre noi și astfel de copii care au nevoie de sprijinul nostru.



Toți cei care au fost dornici să participe au venit la Centrul regional de recuperare al copilului cu autism "Micul Prinț", care a reprezentat punctul de plecare, traseul continuând prin Piața Unirii, urmând apoi să se încheie la Teatrul Municipal "Maior Gheorghe Pastia".



Această inițiativă venită din partea Asociației s-a bucurat de un real succes, având în vedere că au fost participanți de toate vârstele, inclusiv foarte mulți elevi de liceu.

De asemenea, activitatea s-a desfășurat anul acesta pentru a treia oară, lucru ce denotă că membrii comunității sunt impresionați cu privire la aceasta și vin de la an la an în număr cât mai mare.

Mai jos este un interviu cu reprezentantul Asociației Speranța Andradei, doamna Gabriela Dima:

Codrin Bostan: Sărut mâna, am pregătit patru întrebări și as fi foarte bucuros dacă ați putea să îmi răspundeți la ele.

Gabriela Dima: Cu mare drag!

C.B.: Prima - De ce faceți ceea ce faceți pentru cei cu autism?

G.D.: După cum bine știi, am și eu o problemă motorie, sechele poliomielită de la doi ani. Visul meu a fost să merg din nou și au fost foarte mulți oameni care m-au ajutat să mi-l îndeplinesc. Acum este rândul meu să ajut alți oameni, familii, copii, să își realizeze visul. Și aici, la centru, avem o echipă minunată, care pune suflet în ceea ce face. E o mare bucurie să lucrezi alături de ei.
Toți copiii merită o șansă!

C.B.: Într-adevăr. Credeți că prin acest marș, mesajul către părinți, și anume cel de a comunica și de a trata un copil cu autism ca pe unul ce nu prezintă această maladie, a fost eficient transmis?

G.D.: Mesajul către familiile copiilor cu autism este acela că ei sunt foarte importanți în recuperarea copiilor lor. Când ai un copil cu autism, trebuie să te dedici 24 din 24 recuperării sale. Ceea ce dorim noi să transmitem este că nu ar trebui să îți fie milă, să îl protejezi. Dacă vrei cu adevărat să îl ajuți, să se poată integra în societate ca adult, trebuie să lucrezi foarte mult cu el. Autismul este o "boală" cu care trăiești toată viața. Nu știu dacă mesajul nostru poate fi transmis doar prin marș. Marșul ne ajută însă să devenim mai vizibili. Să ne cunoaștem cumva. De aceea au fost și fluturașii. De aceea a fost invitată și presa. Ca să transmitem mesajul prin cât mai multe căi.

C.B.: Cu siguranță este o bună metodă de promovare. Cum sunt privite aceste manifestații de către observatori? Dar de către participanți?

G.D.: Dat fiind faptul că sunt participanți care au fost în fiecare an alături de noi, cred că este o experiență plăcută. Observatorii sunt curioși. Dar am remarcat că după fiecare marș, datorită fluturașilor pe care îi împărțim, vin mai mulți copii la evaluare și la vârste mult mai mici. Și cu cât este mai mic, până în doi ani, cu atât cresc șansele de recuperare.
Încurajăm participanții la marș să vină la centru, să ne cunoască personal. Asta ar întregi experiența.
Pentru noi însă, faptul că sunt alături de noi este extraordinar. Cei mai emoționați sunt însă părinții. Ei sunt cei mai atinși de faptul că voi, copiii de liceu, sunteți alături de ei. Îmi amintesc ca după fiecare marș, a doua zi, am discuții cu mămici ai unor copii, care plâng când spun cât de impresionate au fost de participarea voastră. Noi sperăm că acest marș să fie o portiță deschisă, pentru participanți, către o altă lume.

C.B.: Mă bucur că putem ajuta și noi cumva.

G.D.: Chiar o faceți, și ne dați mare încredere să mergem mai departe.
Ce înseamnă pentru voi? Ar trebui să răspunzi tu.

C.B.: Pentru cei care participă pentru prima dată este o experiență unică, deoarece astfel conștientizează că acești copii nu trebuie neglijați, că trebuie ajutați, dar tratați în mod normal, pentru că astfel îi integrăm printre noi și eu cred că asta îi ajută într-un fel.

G.D.: Absolut. Asta ar trebui să fie atitudinea față de ei - să fie tratați în mod normal .

C.B.: Cei care au mai participat, cred că sunt mai dornici să participe la astfel de acțiuni, de la an la an, deoarece, după cum ziceam, poate fi un mod de a-i ajuta, de a simți că le cunoaștem problemele și că încercăm să îi înțelegem.

G.D.: E plăcut să te revezi de la an la an. Și în fiecare an, după marș, am avut voluntari la centru din partea participanților. Asta e super!

C.B.: Într-adevăr, e plăcut să vezi că lumea se implică. Și ultima întrebare. Aveți în plan ca pe viitor să desfășurați alte acțiuni diferite de cea de azi, ce au ca scop informarea populației referitor la dificultățile ce le întâmpină un copil cu autism?

G.D.: Cu siguranță. Începând de anul acesta am încercat să fim activi pe pagina de Facebook. În fiecare săptămână - marțea - postăm câte un joculeț care poate fi practicat nu doar cu un copil cu autism, dar descriem și achizițiile care se fac prin joc.
Vom avea anul acesta unul sau două evenimente cu strângere de fonduri.
Când mergeam în marș, chiar mă gândeam că mi-ar plăcea să organizăm un eveniment și cu participarea elevilor de liceu.

C.B.: Ar fi super!

G.D.: Vom avea pe parcursul anului, cam la 3 luni, Ziua Porților Deschise, astfel încât să fim cunoscuți.
De anul acesta suntem parteneri cu Școala Postliceală "Carol Davila" - elevii de acolo fac practică la noi. Au venit și la marș o parte dintre aceștia. Cumva simt că suntem mai prezenți în comunitate.

C.B.: Este foarte bine că această activitate ia amploare și lumea află astfel că sunt oameni minunați, ca dumneavoastră și cei de la Centru, care își dedică o mare parte din timpul lor pentru acești copii.

G.D.: Adevărul este că, suntem așa prinși în partea de terapie, că nu putem realiza partea de informare și conștientizare așa cum ar trebui.
Meseria asta nu poți să o faci decât din pasiune, trebuie să iubești copiii, să crezi în ei. Altfel nu ar avea nicio șansă.
Și...anul acesta împlinim zece ani de la înființarea Asociației Speranța Andradei. Am început cu doi copii, într-un uscător la parterul unui bloc, și acum sunt peste optzeci de copii. Pe pagina noastră de Facebook o să vezi o mulțime de fotografii.

C.B.: Este minunat că asociația s-a dezvoltat și se dezvoltă în continuare, pentru că astfel, copiii cu autism au o șansă la o viață normală.

G.D.: Da. Și acum ne orientăm tot mai mult și înspre tineri și adolescenți cu autism. Pentru că acești copii au crescut și trebuie să le oferim și lor ceva.

C.B.: Da, au și ei nevoie de ajutor.
Eu vă mulțumesc foarte mult pentru că v-ați "rupt" puțin din timpul dumneavoastră și mi-ați răspuns la aceste întrebări și sper ca pe viitor să mai desfășuram și alte activități pentru acești copii, care să aibă succes cel puțin la fel de mult ca cea de azi!

G.D.: Mulțumesc și eu că ne-ați fost alături. E mereu o bucurie să lucrăm împreună!

C.B.: Și pentru noi de asemenea.

G.D.: Mă umpleți de energie. Și cred că pot să vorbesc în numele întregii echipe de la "Micul Prinț". E foarte fain să vezi tineri atât de frumoși și cu suflet bun.
Așa că....orice faceți, contați pe noi!

C.B.: Vă mulțumim mult!

G.D.: Cu mare drag!




În concluzie putem spune că prin această acțiune, mult mai mulți oameni au devenit conștienți de problemele ce le are un copil autist, iar pentru părinții care au acasă un copil cu această maladie, marșul de astăzi a fost ca o mică alinare, pentru că au văzut ca nu sunt singuri.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm să folosiți un limbaj civilizat!